Traduceri:
English
Español
Français
Alte formate de documente:
Text
Word
Alte Pagini:
Module
Harta Site-ului
Cuvinte Cheie
Contact
Document Folositoare
Link-uri Folositoare
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
MUNCA SOCIALA LA NIVELUL COMUNITATII
de Phil Bartle, PhD
traducere de Ioana Ciobotea
In onoarea lui Rädda Barnen*
Conspecte de training
Daca o comunitate se poate organiza pentru a construi o latrina, de ce sa nu se organizeze pentru a efectua munca sociala?
Introducere:
Acesta este un alt document de training din seria metodelor de mobilizare a comunitatii vizand rezultate de alta natura decat construirea unei surse de apa, a unei clinici medicale sau a unei scoli.
Produsul sau rezultatul este un program de servicii pentru membrii vulnerabili ai comunitatii, multi dintre acestia putandu-se ajuta singuri doar daca li se ofera un mic ajutor si incurajare.
Ce este Munca Sociala?
Profesia de lucrator social este o combinatie de multe lucruri diverse. Se practica de obicei de catre functionarii publici guvernamentali in lumea occidentala (Europa si America de Nord), atata timp cat multe ONG-uri internationale au lucratori sociali ca angajati.
Clientela lucratorilor sociali e numita adesea vulnerabila, cum ar fi oameni ale caror conditii sau circumstante speciale ii pune intr-o pozitie de inferioritate sau vulnerabilitate in comparatie cu majoritatea societatii. In general sunt inclusi membrii ai societatii care au nevoie de ajutor. Aceasta include in mod specific pe cei cu invaliditati fizice sau mentale, persoane care nu sunt capabile sa munceasca pentru a trai sau sa se ingrijeasca singuri. In cazurile speciale, sunt incluse femeile maltratate ( fizic sau emotional – uneori de catre soti – si care nu se pot sustrage singure situatiilor periculoase), persoane in varsta bolnavicioase, copii fara parinti, sau care sunt tratati violent.
Sarcinile lucratorilor sociali includ in principal chestiuni administrative si consiliere, impreuna cu unele mici interventii medicale (de obicei psihologice) si advocacy. Lucratorii sociali ofera clientilor lor cate putin din experienta lor de viata, sfaturi, informatii, consiliere, dupa cum au nevoie. Fiecare caz e diferit.
Lucratorii sociali guvernamentali (sau cei din ONG-uri) din tarile occidentale (Europa si America de nord) ofera servicii care in alte tari sunt de obicei oferite de catre persoanele varstnice sau de catre memrii familiei. Serviciile de munca sociala sunt prea scumpe pentru guvernele tarilor mai putin dezvoltate.
Cuvantul "social" poate deruta un pic deoarece in occident, unde este practicat cel mai mult, lucratorul social nu lucreaza cu intreaga societate, si nici macar cu o comunitate sau cu un grup intr-un anumit context social. Lucratorul social de obicei dirijeaza "cazuri", iar un caz se refera de cele mai multe ori la un individ sau cel mult la o familie.
Aceasta poate avea o nota usor ironica deoarece, acolo unde se predau cursuri de munca sociala, in general intr-o universitate, un departament sau o scoala de administratie sociala sau munca sociala, adesea (cand se trateaza de institutii mici), ele sunt atasate departamentelor de sociologie. In schimb, aceste scoli sau departamente se afla acolo unde se predau cursuri despre dezvoltarea comunitatii (ca si cea mai mare parte a materialelor de pe acest website). Prin contrast, dezvoltarea comunitatii este o activitate care vizeaza institutiile sociale, cum ar fi comunitatile sau grupurile, mai degraba decat persoanele individuale. (Vezi Comunitate).
Unul din factorii motivanti care au determinat dezvoltarea acestui web site este acela ca intarirea puterii comunitatilor este importanta si foarte necesara in tarile cu venituri joase. Limitarea pregatirii lucratorilor sociali la cei care studiaza in universitati, limiteaza numarul de potentiali lucratori comunitari competenti; aceste cursuri ar trebui predate cursantilor de la nivelul scolii medii ( dupa ce au inceput sa munceasca si au acumulat ceva experienta de viata).
Acest document nu va va invata cum sa deveniti un lucrator social (dupa cum nici modulul referitor la sursele de apa nu va va invata cum sa deveniti un inginer civil), dar va poate ajuta sa incepeti si sa dezvoltati un program de munca sociala la nivelul comunitatii (MSNC). Trainigul oferit pe acest web site vizeaza lucratorii sociali care nu au educatie universitata.
Unde este adecvata MSNC?
Tarile bogate pot sa ofere servicii sociale (la nivel individual sau familial, nu la nivelul comunitatii), si tarile sarace se bazeaza pe sfaturile, experienta si cunostintele celor in varsta si a membrilor familiei. Unde ar fi deci indicat sa se implementeze un program de munca sociala la nivelul comunitatii? Aceste servicii sunt necesare acolo unde nu pot fi oferite de catre persoanele in varsta sau de catre familie, dar unde nu sunt suficienti bani pentru a fi oferite la nivel individual.
Prima situatie care ne vine in minte este aceea a zonelor cu un mare numar de refugiati, in taberele de refugiati din tarile sarace. Ulterior, dupa ce starea de urgenta s-a incheiat, acesti refugiati pot sa se intoarca acasa. Vietile lor au fost intrerupte, au pierdut multi membrii ai familiei, inclusiv pe cei mai in varsta, de aceea ei continua sa aibe nevoie de ajutorul serviciilor sociale. Atata vreme cat sunt suficiente fonduri disponibile pentru lucratorii sociali profesionisti pentru a supraveghea munca la nivelul comunitatii, mentinand-o la standardele necesare, comunitatea poate pune la dispozitie energia, timpul si interesul necesar pentru a o face sa functioneze.
In afara situatiei refugiatilor, este adecvat sa se implementeze un program de munca sociala la nivelul comunitatii oriunde exista un dezastru de proportii care are drept rezultat disparitia persoanelor in varsta si membrilor familiei, si/sau care intrerupe organizarea sociala traditionala. Pot fi incluse situatiile ulterioare unui dezastru.
Acolo unde este un mare numar de refugiati, serviciile de baza, cum sunt hrana, apa, adaposturi, servicii medicale elementare sunt de obicei procurate,cel mai adesea de catre agentiile ONU si ONG-urile elementare. Totusi, fondurile nu sunt nelimitate, astfel incat in cel mai bun caz pot fi incercari simbolice de a oferi servicii sociale. Aceasta este o situatie potrivita pentru a lua in considerare organizarea unui program de munca sociala la nivel comunitar.
Perceptia Comunitatii:
Un copil va fi afectat atunci cand e martor la atrocitati care ii distrug propriul sau univers. A-si vedea membrii familiei si/sau vecinii impuscati sau bombardati produce o trauma imensa asupra unui copil. In multe cazuri, aceasta experienta ii face pe copii sa se retraga in ei insisi, refuzand sa vorbeasca, si/sau refuzand sa raspunda la interactiunile zilnice. Un copil care este traumatizat de evenimentele care produc un mare numar de refugiati, se poate comporta intr-o maniera care e adesea gresit interpretata de membrii ramasi ai familiei sau de cei care il ingrijesc. Uneori el este considerat ca fiind retardat mintal ce nu mai poate fi recuperat. Alteori se crede ca este posedat de spirite malefice. In fine, in unele cazuri se crede ca situatia lui este o pedeapsa pentru comportamentul criminal din trecut al membrilor familiei lui.
In toate aceste cazuri exista un sentiment de rusine si tendinta de a ascunde comportamentul copilului. Mult prea adesea cei care au in grija acesti copii nu inteleg ca este de fapt o reactie la teribilele evenimente ale dezastrului sau razboiului civil, si ca aceasta stare ar putea fi schimbata prin cateva simple interventii.
De multe ori acesti copii sunt ascunsi (uneori chiar legati) in camere intunecoase, departe de ochii lumii. Ei nu se pot imbraca sau spala singuri, si adesea sunt gasiti in propria lor murdarie si intr-o stare de sanatate precara, infometati, murdari, bolnavi, slabiti si neajutorati. Lumea nu este informata despre situatia acestor copii. E necesara o interventie pentru a evalua conditia fiecarui copil in parte.
Daca sunt traumatizati in urma atrocitatilor vazute, si nu retardati sau infirmi datorita altor factori, ei pot suferi schimbari remarcabile, invatand sa se imbrace, sa se spele si sa se hraneasca singuri. Pentru aceasta e nevoie de multa rabdare, dragoste si grija de-a lungul a catorva saptamani sau luni. Cateva mici jucarii, cum ar fi o papusa sau o minge pot fi un stimul in plus pentru ai ajuta sa-si revina.
Prezentam in continuare o situatie, care se repeta de sute de mii de ori peste tot in lume, in care un program de munca sociala la nivelul comunitatii este implementat in mod corespunzator. Acesta este un exemplu clasic de MSNC.
Un lucrator social profesionist, cu studii universitare, poate evalua situatia, recomanda o interventie adecvata si monitoriza desfasurarea acesteia. Mobilizatorii comunitatii pot lucra impreuna cu membrii comunitatii pentru identificarea copiii tinuti ascunsi si suferinzi, recrutarea de lucratori sociali la nivelul comunitatii, pregatirea si supravegherea lor, organizarea ONC-urilor pentru desfasurarea programului de MSNC, si asigurarea unui flux continuu de informatii. Rezidentii locali, sub forma de voluntariat sau in schimbul unor stimulenti materiali, se pot ocupa de ingrijirea copiilor, informand periodic mobilizatorii despre schimbarile survenite.
Aceasta este doar una din nenumaratele situatii care rezulta din prezenta refugiatilor in comunitatile dezmembrate (dar care au supravietuit) de dezastre produse de oameni sau de cauze naturale.
Principiile AMP:
"Asistenta Medicala Primara" (AMP) - politica promovata de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), are cateva principii de baza, cel mai cunoscut fiind probabil acela ca e mai bine a preveni decat a trata.
Un alt principiu, care se aplica indeosebi in acest modul despre munca sociala la nivelul comunitatii, este acela ca resursele disponibile nu trebuie consumate pe tratamente scumpe de care beneficiaza doar putine persoane.
Sublinierea acestui aspect este o politica de sanatate publica ce sustine acordarea beneficiilor cele mai mari celui mai mare numar de persoane. Atunci cand se trateaza de un buget limitat, aceasta inseamna concentrarea eforturilor in cele cateva boli mai frecvent intalnite, pentru a oferi pregatirea elementara necesara la preturi scazute, si pentru a ajunge la pacientii izolati din zonele rurale. Acest punct de vedere a dat nastere conceptului popular (usor inexact) al "Doctorului Descult". (Vezi de asemenea Sursele de apa si AMP). Daca politica AMP se aplica nevoii de servicii sociale, atunci ideea este de a asigura o pregatire elementara persoanelor fara educatie universitara, concentrandu-se asupra conditiilor cele mai comune si mai usor de tratat, si bazandu-se pe dirijarea cazurilor mai complicate spre ajutor de specialitate.
Astfel, scopul muncii sociale la nivelul comunitatii este acela de a organiza un grup de membrii comunitari carora sa li se ofere o pregatire de nivel mediu (ce nu necesita educatie universitara), pentru a trata un numar limitat de cazuri sociale din cadrul membrilor vulnerabili ai comunitatii. Interventiile lor nu vor fi atat de complexe ca cele ale lucratorilor sociali cu educatie universitara si pregatire vasta in domenul muncii sociale, dar ei vor putea sa acopere o proportie mai mare de oameni decat in situatia in care sunt angajati doar profesionisti bine educati la costuri relativ mari.
"Beneficiile cele mai mari pentru cei mai multi."
Structura:
Unde si care ar fi o posibila structura pentru un program de MSNC?
Acolo unde exista o populatie de refugiati sau alta categorie de persoane care au suferit o dislocare severa a vietii lor, acolo unde au acces la ajutoare pentru necesitatile esentiale (hrana, adapost, apa) dar nu si la servicii sociale. Acolo unde sunt prea putini lucratori sociali profesionisti pentru a acoperi intreaga populatie. Acolo unde situatia permite organizarea de grupuri de voluntari comunitari.
Aceasta este baza pentru MSNC.
Lucratorii sociali profesionisti trebuie sa faca o analiza a nevoilor pentru determinarea numarului limitat de situatii care pot fi incredintate lucratorilor sociali cu o pregatire mai redusa. Ei trebuie apoi sa asigure pregatirea grupului de lucratori comunitari care au acces la comunitatea respectiva. Atat evaluarea necesitatilor cat si pregatirea nu se vor efectua intr-o singura etapa, ci vor fi un proces continuu. Impreuna cu lucratorii comunitari (mobilizatorii), ei trebuie sa identifice, recruteze si sa pregateasca membrii comunitatii ca directori de program, ca practicieni ai interventiilor sociale si ca responsabili cu monitorizarea schimbarilor survenite in comunitatea respectiva.
Membrii grupurilor comunitare deruleaza interventiile sociale. Ei trebuie sa fie asistati cu pregatirea si indrumarea necesara de catre mobilizatori si (indirect) de catre lucratorii sociali profesionisti.
Rezultatul poate fi reprezentat sub forma unei piramide a muncii sociale, cu lucratorii sociali profesionisti la varf, urmati de eventualii instructori de munca sociala (temporari sau permanenti), lucratorii sociali, mobilizatori, liderii comunitatii si conducatorii grupurilor comunitare (ONC), si in cele din urma membrii ONC care deruleaza marea parte a interventiilor.
Training si Asistenta:
In general, mobilizatorii comunitatii nu trebuie niciodata sa fie pregatiti doar la inceput, ei au nevoie de asistenta si incurajare permanenta si de un forum in care sa adreseze problemele care apar pe teren (Vezi Metode de pregatire). In MSNC aceasta este o necesitate importanta. In primul rand, mobilizatorii fara pregatire oficiala (ca cei mai multi auditori ai acestui web site) au nevoie de asistenta continua si resurse profesionale.
In al doilea rand, datorita tragediilor la care asista in MSNC, lucratorii de teren au nevoie sa se intalneasca cu colegii lor pentru a-si impartasi experientele si sa li se insufle entuziasm si atitudini pozitive. Un program de MSNC ca cel descris mai sus necesita un forum regulat in care mobilizatorii se aduna pentru a-si impartasi experientele, pentru a pune intrebari legate de munca de teren si a obtine resurse de la lucratorii sociali cu pregatire superioara. Un raspuns la aceasta necesitate poate fi reprezentat de un grup de training. Organizarea sa detaliata depinde de finantele disponibile si de circumstante.
Un program de training initial pentru mobilizatori ar putea folosi primele sase module de training de pe acest web site. Ele pot fi tiparite si impartite in cadrul programului de training. De asemenea se pot adapta usor pentru dezvoltarea unui program de MSNC. Prin contrast, trainingul pentru munca sociala trebuie sa fie definit si creat de catre lucratori sociali profesionisti, dupa o evaluare initiala a situatiei, fiind apoi adaptat circumstantelor.
Concluzii:
MSNC poate fi solutia acolo unde este un numar insuficient de lucratori sociali profesionisti fata de dimensiunile populatiei suferind in urma dezastrelor produse de om sau de cauze naturale; aceasta populatie poate fi formata din una sau mai multe comunitati (ca in cazul refugiatilor sau in alte situatii similare); interventia celor catorva lucratori sociali nu va putea acoperi toata populatia respectiva.
MS reclama redistributia resurselor disponibile, folosind lucratorii sociali disponibili ca sa evalueze, monitorizeze si ghideze programul, mobilizatorii ca sa organizeze grupurile comunitare in munca zilnica, organizand un program de training, concentrand obiectivele in cele mai comune cateva situatii care afecteaza cel mai mare numar de persoane, si intretinand pregatirea, incurajarea si calauzirea mobilizatorilor si a lucratorilor sociali. In situatiile adecvate un asemenea program poate fi eficient si folositor.
––»«––
Recunoastere:
Doresc sa recunosc rolul avut de Rädda Barnen ( Salvati Copiii Suedia) care mi-a deschis ochii catre potentialul acestui sector al mobilizarii comunitatii. Am avut privilegiul de a lucra cu Rädda Barnen pentru ceva mai putin de patru ani, 1988-1992, ca Reprezentant National pentru Afghanistan si Pakistan.
Am vazut acolo dezvoltarea unui program de MSNC in curs de desfasurare. Cu cativa ani in urma, in timp ce sovieticii ocupau inca Afghanistan, un singur asistent social suedez, lucrand pentru UNHCR, s-a gasit in situatia de a fi singurul responsabil pentru nevoile nemateriale a circa doua milioane si jumatate de refugiati afgani din provincia NWFP din Pakistan (un alt milion si jumatate se gaseau in provincia Baluchistan). Ei erau in primul rand refugiati din timpul ocupatiei sovietice de atunci, din 1992, refugiatii razboiului civil dintre afgani aparand dupa plecarea sovieticilor.
Deoarece refugiatii erau in marea majoritate Muslim extrem de conservatori ( multi dintre ei au devenind ulterior sustinatori ai Talibanilor), au existat cateva probleme pe care programul a trebuit sa le abordeze. Femeilor de obicei li se interzicea sa iasa din casa, sa vorbeasca cu mobilizatorii sau instructorii de sex opus, si nu puteau fi educate asupra subiectelor occidentale.
Expertii in Peshawar cu experienta in materie de refugiati spuneau permanent, "Asta nu se poate."
Rädda Barnen impreuna cu personalul guvernamental – suedezi, afgani si pakistanezi – lucratorii sociali, mobilizatorii, personalul auxiliar si instructorii – au facut acest lucru posibil. Ei au actionat prin intermediul clericilor Muslim – malaams si seici – explicand exact ce anume fac, urmand cu atentie regulile de comportament Islamice. In cele din urma clericii au incuviintat ca femeile sunt cele mai potrivite pentru a lucra cu copiii defavorizati, dar era nevoie sa fie instruite pentru a o face. Astfel ei le-au permis instructorilor sociali de sex feminin sa instruiasca femeile la domiciliu.
Noile formate grupuri de asistenti sociali comunitari au lucrat in casele locale, urmand preceptele Islamice. Dupa cateva succese notabile cu cativa copii defavorizati alesi in acest scop de catre asistentii sociali, clericii au fost castigati de partea lor, unul cate unul. Pana la urma unul dintre acestia a remarcat, "Aceasta este jihadul muncii noastre sociale." In cele din urma sustinerea lor a fost facuta publica in moschei.
Programul a supravietuit – si s-a dezvoltat – in acelasi timp in care alte ONG-uri internationale lucrand cu femei intampinau o opozitie masiva, unelor dintre ele cerandu-li-se chiar sa paraseasca tara, acuzate de a fi corupt oamenii.
Nu am fost responsabil de crearea acestui program, sau de buna lui functionare (desi mi-as fi dorit sa fie asa). M-am dus acolo si am invatat.
Mai multe informatii despre acest program pot fi gasite in: Phil Bartle si Eva Segerström, "O abordare a autoajutorarii comunitare; Copii refugiati in Pakistan," pag. 6-9, Copiii din intreaga lume, vol. 19, Nr. 1/1992, ICCB, 65 rue de Lausanne CH-1202, Elvetia.
Doresc sa recunosc incredibila creativitate, devotamentul, perseverenta si loialitatea intregii echipe a lui Rädda Barnen, suedezi, afgani si pakistanezi. Desi nu-i pot numi pe toti aici, doresc sa-i mentionez in particular pe Häken Torngärd si Eva Segerström. Ei sunt eroi printre eroi.
Pentru mai multe informatii, vezi web site-urile lui Rädda Barnen, (in engleza): http://www.rb.se/eng/, (suedeza): http://www.rb.se/sv/, sau trimite-ti intrebari la aceasta adresa de email: info@rb.se
––»«––
Organizarea Comunitatii intr-o tabara de refugiati:
 |