| ............. |
.
autor Phil
Bartle
traducere realizată de Lavinia Loredana
Berția
|
..
.
|
Max
Weber, unul din cei trei ”părinți ai sociologiei”, a contribuit la
înțelegerea noastră asupra perspectivei sociologice, asupra naturii
schimbării sociale, și asupra naturii inegalității sociale.
|
.
| Max Weber (1864-1920)
ne-a ajutat să înțelegem natura societății. |
.
| El s-a opus viziunii
lui Marx, dar nu în același fel în care s-a opus Durkheim. |
.
| El nu a negat importanța factorilor
materiali, pe care Marx a pus atât de mult accent, și nici noțiunea
de fapte sociale exterioare individului, idee atât de importantă pentru
Durkheim, ci a adăugat la acestea faptul că trebuie să dăm importanță
ideilor, și mai ales sensurilor pe care le dăm lucrurilor, accentuând
rolul ideilor în schimbările sociale. |
.
| Cu referire la sensul pe care oamenii
îl acordă lucrurilor, Weber a folosit termenul german de ”verstehen”,
care face referire la o înțelegere mai profundă din partea noastră
a acelor sensuri. |
.
| Deoarece cultura se bazează pe simboluri,
iar simbolurile trebuie să aiba sens pentru a putea fi simboluri, atunci
înțelegerea lor este esențială înțelegerii societății. |
.
| În limba engleză, în sociologie,
se folosețte cuvântul ”verstehen” pentru a analiza acest element
important al culturii și al societății. |
.
| Pentru a se opune viziunii lui marx
asupra revoluției industriale, Weber a sugerat că mai întâi a avut
loc o schimbare radicală a ideilor. |
.
| Această schimbare s-a manifestat
prin Reforma religioasă protestantă, și prin predicile liderilor protestanți,
mai cu seamă Jean Calvin, care se opuneau ideilor și practicilor bisericii
Catolice. |
.
| Printre numeroasele valori și idei
susținute de către protestanți se aflau idei ca autonimia, austeritatea
și relația nemijlocită cu Dumnezeu în locul celei mijlocite de către
un preot. |
.
| Austeritatea era o atitudine esențială,
necesară pentru încurajarea economiilor și a investițiilor, elemente
importante în capitalism și ăn revoluția industrială. |
.
| Ei susțin deasemenea că nu au nevoie
de o organizație mare, coruptă și decadentă pentru a-i învăța cum
să gândească, și că libertatea de gândire a făcut ca oamenii să
își deschidă propriile afaceri, contribuind la creșterea capitalului
clasei proprietare. |
.
| Porivit lui Weber, reforma protestantă
a constituit cauza principală a revoluției industriale și a apariției
capitalismului, acesta fiind un punct de vedere foarte diferit de cel al
lui Marx. |
.
| O a treia contribuție
importantă a lui Weber se referă la natura socială a inegalității. |
.
| Marx a pus accentul
pe producție. |
.
| Fără a nega importanța bogăției
materiale, Weber a adăugat prestigiul - judecățile de valoare pe care
oamenii le fac unii despre alții, și care contribuie la diferențierea
de clasă. |
.
| Din nou, Weber a arătat
interes pentru idei. |
.
| Karl Marx a relaționat ideea de
clasă cu mijloacele de producție.. El a
sesizat o trecere de la societatea feudala bazată pe agricultură, în
cadrul căreia clasa proprietarilor de pământuri se diferenția de clasa
țăranilor, la revoluția industrială, care a făcut diferența între
clasa ce deținea capitalul (proprietarii de fabrici) și muncitori". |
.
| Alte categorii de persoane, cum ar
fi intelectualii, jurnaliștii, forțele de apărare și angajații din
sectorul public, nedesfășurând activități productive, nu constituiau
o clasă socială. |
.
| În schimb, Max Weber, care a scris
cu o jumătate de secol mai târziu, a înțeles clasa socială ca fiind
bazată pe trei factori: putere, bogăție și prestigiu |
.
| În sociologia zilelor noastre, tindem
să vedem și noi aceiași trei factori, deși sociologii marxiști pun
accentul pe legătura dintre mijloacele de producție (ce includ acum și
producția de idei și de informație) |
.
| Weber a văzut societatea ca având
nu două, ci mai multe straturi, și că factorii care au o influență
mare asupra acesteia nu sunt de natură materială. |
.
| Noi privim azi inegalitatea socială
ca fiind determinată de trei factori majori: bogăția materială, putere
și prestigiu. |
.
| Labour conflicts now tend to be between
workers și the managers, the latter being paid to take the side of owners,
who are now mainly the holders of stocks și bonds. |
Conflictele
de muncă tind să apară acum între lucrători și manageri, cei din
urmă fiind plătiți să fie de partea patronilor, care sunt acum în
mare parte proprietari de acțiuni și de obligațiuni.
| Scrierile lui Weber au contribuit
la perspectiva simbolic-interacționistă, una din cele trei perspective
clasice ale sociologiei. |
.
| În ceea ce privește celelalte două
perspective clasice, Weber nu a inventat termenii care le denumesc, și
nici nu a fondat sau a descris perspectivele per se; în schimb Blumer
a făcut-o. |
.
| El a contribuit la modelarea gândirii
noastre și a celor care au continuat să dezvolte perspectiva simbolic-interacționistă.
––
Blumer, Mead, Thomas, Park ––
s-au inspirat mult din scrierile lui Weber. |
.
| Weber a contribuit
de asemenea la observația sociologică și la analiza organizațiilor. |
.
| Printre numeroasele sale lucrări,
el a studiat natura birocrațiilor, investigând mptivele pentru care acestea
dețin o putere atât de mare |
.
| El a analizat dezvoltarea birocrațiilor
odată cu revoluția industrială. |
.
| El a identificat cinci elemente care
le conferă putere: ierarhizarea autorității, diviziunea muncii, regulile
scrise, comunicările scrise și impersonalitatea. |
.
| Două dintre aceste
elemente sunt problematice, dacă ne întrebăm: pot fi ele folosite pentru
a face comunitățile mai puternice. |
.
| ”Ierarhia autorității”, mai
ales dacă este rigidă, dură și dictatorială, precum și ”impersoanlitatea”,
mai ales dacă alienează membrii comunității, sunt elemente care reduc
gemeinschaft-ul unei comunități, astfel reducând caracteristicile
esențiale ale acelei comunități. |
.
| Weber a scris ca reacție la gândirea
lui Marx, având intenția de a contrazice abordarea materialistă. |
.
| El a considerat apariția protestantismului
ca fiind schimbarea principală, aducând valori și convingeri care au
contribuit la revoluția industrială. |
.
| El a susținut că noile valori ale
protestantismului, austeritatea, libertatea gândirii și autonomia, erau
valori necesare creării și dezvoltării gândirii capitaliste și acțiunilor
care au condus la revoluția industrailă. |
.
| Din poziția favorbailă în care
ne aflăm, putem vedea că aceste abordări diferite nu se exclud reciproc,
ci sunt explicații complementare. |
––»«––
|
