Traduceri:

Alte formate:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

PARTICIPAREA ESTE CHEIA ÎMPUTERNICIRII

De Ben Fleming

Editată de Phil Bartle, PhD

Tradusă de Carmen Alina Margină

Participarea nu conduce întotdeauna la împuternicire. Este necesar un mediu propice în care să aibă loc procesul de cultivare a aspiraţiilor şi abilităţilor în vederea împuternicirii.Câteva dintre metodele pentru realizarea acestui lucru sunt:

• Nu subestima oamenii.Dă-le instrumentele cu care sa administreze complexitatea; nu-i ascunde de ea
• Împarte problemele in bucăţele uşor de înghiţit
• Începe cu preocupările proprii oamenilor şi cu problemele relevante pentru ei
• Nu-ţi supra-impune propriile idei şi soluţii
• Ajută oamenii să-şi lărgeasca spectrul de percepere a posibilităţilor la îndemână şi să cunoască în mod clar ce implică fiecăre opţiune
• Construieşte în mod vizibil succesele pentru a câştiga încrederea participanţilor
• Abilităţi de tip "Scară",încredere şi devotament referitoare la proces: oferă un domeniu progresiv de niveluri de implicare şi ajută oamenii să urce scara
• Instruirea în vederea împuternicirii directe a participanţilor poate să nu fie apreciată - abilităţile ar putea fi mai bine dezvoltate in mod organic, ca parte a procesului
• Este de preferat sa se evite adoptarea unei soluţii complexe ireversibile. Puneţi în funcţiune un proces iterativ de învaţare cu episoade pilot reversibile scurte si rapide şi cu experimente
• Revedeţi şi lărgiţi în mod continu lista de membri. Pe masură ce sunt descoperite noi grupuri de interese, cum vor fi ele integrate în proces?
• Ajutaţi oamenii să ajungă să înţeleagă procesele decizionale complexe şi îndepărtate, care sunt în afara puterilor delegate ale procesului participativ, dar care afectează rezultatele
• Dezvoltaţi noi reţele şi alianţe
• Planurile trebuie să aibă înţeles şi să determine acţiune
• Administraţi legătura dintre capacitatea personală a diferitelor grupuri de interese de a avea rezultate conforme cu angajamentele lor şi răspunderea în faţa publicului precum şi controlul implementării
• Construiţi în interior oportunităţi pentru reflexie şi evaluare
• Asiguraţi-vă că oamenii se simt bine! ( din " Ghid pentru o participare efectivă" de David Wilcox )

Zece Idei Cheie despre Participare

1. Nivel de participare

Sherry Arnstein (1969) a descris o scară de participare in opt paşi. Pe scurt, aceştia sunt: 1 Manipulare si 2 Terapie.Ne-participativi. Scopul este de a vindeca sau educa participanţii. Planul propus este cel mai bun, iar munca de participare este de a obţine suportul publicului prin relaţii publice. 3 Informare. Un prim pas foarte important este legitimarea participării. Dar prea frecvent se pune accentul pe un singur sens al direcţionării informaţiei. Nu există canal de suport. 4 Consultare.Studii de atitudine, întâlnirii ale membrilor vecinătăţii şi consultarea publicului.Dar un ritual care să asigure transparenţa.5 Pacificarea. Co-optarea celor merituoşi în comitete.6 Parteneriat. Putere redistribuită prin negociere intre cetăţeni şi cei care deţin puterea. Responsabilitaţile cum sunt planificarea si luarea-deciziei sunt împarţite. 7 Puterea delegată. Cetăţenii care deţin o majoritate clară a locurilor în comitete cu puteri delegate în vederea luării deciziilor.Publicul are acum puterea de a asigura 'darea de seama' referitoare la program catre el. 8 Controlul Cetăţeanului.A putea sau nu, să se descurce cu întreaga muncă de planificare, luare a deciyiei şi administrare a unui program.

2. Iniţiere si process

Participarea nu se întâmplă pur şi simplu,este iniţiată. Cineva administrează un proces pe parcursul timpului şi le permite şi altora implicaţi să aibă un anumit control asupra a ceea ce se întâmplă. Procesul este descris pe parcursul a patru faze: Iniţiere-Pregătire-Participare- Continuare.

3. Control

Iniţiatorul este într-o poziţie puternică de a decide cât control se alocă şi pentru ce. Această decizie este echivalentă cu a lua o anumită poziţie pe scară- sau cu a adopta o anumită atitudine referitoare la nivelul participării.

4. Putere şi Scop

Înţelegerea noţiunii de participare implică înţelegerea noţiunii de putere: abilitatea unor interese diferite de a realiza ceea ce işi doresc.Puterea va depinde de cine deţine informaţia şi banii.Va depinde de asemenea de încrederea oamenilor şi de abilităţile lor.Multe organizaţii nu doresc să acorde oamenilor dreptul la participare deoarece le este teamă sa nu piardă controlul.Totuşi, sunt multe situaţii în care, atunci când munceşti împreuna, se permite tuturor sa realizeze mai mult decât atunci când ar fi lucrat pe cont propriu. Acestea sunt beneficiile participării.

5. Rolul facilitatorilor

Facilitatorii controleaza mult din ceea ce se întâmplă. Este important ca ei să se gândească în mod constant la rolul pe care îl joacă.

6. Împuterniciţii si Comunitatea

Un împuternicit este oricine are ceva de spus referitor la ceea ce se întâmplă.Cine va fi afectat de un anumit proiect, cine controleaza informaţia, abilităţile şi banii care sunt necesari, cine poate ajuta şi cine poate stingheri? Nu toţi cei care sunt afectaţi au acelaşi cuvânt de spus. Utilizaţi scara pentru a vă gândi cine are cea mai mare influenţă.

Proiectul determină ce comunitate participă, dupa cum oameni diferiţi au interese diferite.

7. Parteneriat

Este folositor atunci când un număr de interese diferite se unesc formal sau informal pentru a realiza un anumit interes comun. Partenerii nu trebuie sa fie egali în abilităţi, fonduri sau chiar încredere, ci trebuie sa aibă încredere unul într-altul şi să aibă aceeaşi dăruire.Clădirea încrederii şi a dăruirii cere timp.

8. Angajamentul

Angajamentul este de cealaltă parte a neinteresului: oamenii angajaţi doresc să realizeze ceva, cei neinteresaţi, nu. Dar ce conduce la angajament? Nu spunând oamenilor " trebuie să-ţi pese", invitându-i la reuniuni publice sau bombardându-i cu broşuri lucioase. Oamenilor le pasă de ceea ce sunt interesaţi şi se angajează atunci când simt că pot realiza ceva.Lucrul care se vinde greu nu va obţine acelaşi nivel de implicare. Dacă oamenii sunt neinteresaţi de propunerile tale, poate pur şi simplu să însemne că ei nu împart aceleaşi interese sau griji ca şi tine.

9. Deţinerea de idei

Este foarte probabil ca oamenii să se angajeze să ducă ceva la bun sfârşit dacă au un interes în acea idee sau pentru a da ocazia altora să spună " Ne-am gândit la asta ". În practică asta înseamnă să organizezi seminarii de brainstorming, să ajuţi oamenii să se gândească la aspectul practic al ideilor şi să negocieze cu alţii un rezultat acceptabil pentru cât mai mulţi oameni posibil. Neinteresul este direct proporţional cu miza pe care oamenii o au în idei şi rezultate.

10.Încredere şi capacitate

Transpunerea ideilor în practică depinde de încrederea oamenilor şi de abilităţi. Multe procese participative implică explorarea unor tărâmuri necunoscute.Este nerealist să aştepţi ca indivizi sau grupuri mici să aibă dintr-o dată capacitatea de a lua decizii complexe şi de a se implica în proiecte majore.Ei au nevoie de instruire sau de oportunitatea de a învaţa formal şi informal, să-şi dezvolte încrederea si să aibă încredere unul în altul.

Preluat din Ghidul pentru o Participare efectivă. de David Wilcox: http://www.partnerships.org.uk/guide/index.htm

Return to Evaluare Participativă şi Cercetare documentul de instruire al mobilizatorului. Vezi şi gaining Community Ownership

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 13.04.2009