Traduceri:

Alte formate:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

METODE ALE EVALUARII PARTICIPATIVE

O trecere in revista a metodeor si tehnicilor PAR/PRA

de Phil Bartle, PhD

traducere Ana Bolea

Referintele co-ordinatorilor

O revizuire a metodelor si tehnicilor PAR/PRA

Acronimul, PRA (Evaluarea/aprecierea rurala participatorie) poate parea initial ca induce in eroare deoarece include "rurala" desi poate fi aplicata atat vecinatatilor urbane cat si celor rurale, si pentru ca implica ideea de "evaluare" sau "apreciere" desi poate depasi etapa de evaluare pentru a ajunge la etapa de planificare a actiunilor si a crearii proiectului.

Consistenta rezida tocmai in caracterizarea procesului drept unul "participativ". Acesta se poate referi la participarea membrilor comunitatii (urbane sau rurale), sau la participarea membrilor unei organizatii.

Dumneavoastra puneti accentul pe inzestrarea cu o voce a acelor membri care nu sunt auziti deobicei. In calitate de facilitator, furnizati o oarecare structura si stimulare, dar continutul trebuie sa fie alegerea tuturor membriilor. Strangerea informatiilor si analiza sunt intreprinse de catre participanti, dumneavoastra incercand mai degraba sa facilitati decat sa controlati aceste procese.

Tehnici de evaluare participativa:

Exista multe metode si abordari ale evaluarii participative. Pe parcursul carierei dumneavoastra, veti dezvolta dumneavoastra insiva diverse abordari, modificand si selectand pe masura ce inaintati.

In acest document puteti gasi o parte dintre acestea, pentru a facilita demararea acestui proces. Schimbati-le si modelatile astfel incat sa fie pe masura grupului client, a locatiei, a timpului si ale celorlalte caracteristici ale participantilor si ale situatilor acestora.

Realizarea hartii:

Realizarea hartii unei comunitati este probabil cea mai buna abordare pentru dumneavoastra ca sa incepeti acest proces, si pentru comunitate, ca sa poata initia procesul de evaluare participativa. Grupul si dumneavoastra mergeti intr-o plimbare in care ii lasati pe acestia sa deseneze o harta a suprafetei respective. Permiteti-le sa includa infrastructura comunitatii, constructiile personale si ale familiei, activele si pasivele. Nu desenati dumneavoastra harta pentru ei.

Una dintre metode este ca indivizi sau grupuri mici sa faca fiecare separat cateo harta, apoi sub forma unui exercitiu, mai tarziu, toate grupurile mici sau indivizii sa pregateasca o harta mare (ex folosind tiparnita sau hartia de mare dimensiune utilizata pentru flip chart-uri) combinand si sintetizand cea ce este cuprins in toate hartile.

Numeroase informatii valoroase demonstreaza ca hartile produse stiintific pot fi obtinute din harti create de catre localnici. Aceste harti evidentiaza perspectiva desenatorului si releva multe despre cunoasterea locala a resurselor, a folosirii pamantului si a modalitatilor de stabilire a asezamintelor, sau a caracteristicilor gospodariilor.

Intre hartile si modelele care sunt descrise in continuare, puteti incuraja membrii comunitatii sa deseneze harta pe pamant, folosind bete pentru a trasa linii. desenarea hartii pe pamant, ca si desenarea unei harti mari pe perete, va ofera dumneavoastra si participantilor sansa de a face usor din procesul de desenare un proces de grup.

Modele:

Daca membrii comunitatii adauga bete si pietre unei harti scrijelite pe pamant, acestia realizeaza un model simplu: o harta tridimensionala.

Nu desenati harta sau nu construiti modelul pentru participanti; incurajati-i pe toti sa contribuie. Pe masura ce-i observati, vedeti daca o parte din componentele infrastructurii sunt facute inaintea altora, daca unele sunt mai mari din punct de vedere proportional decat altele. Asta va va oferi cateva indicii referitoare la care dintre problematici ar putea fi mai importante decat celelalte pentru participanti.

Luati notite; acestea vor contribui la intelegerea dumneavoastra sociologica a comunitatii. Faceti o copie sau un model al hartii pe hartie, ca evidenta permanenta. Hartile si modelele pot ulterior sa duca la plimbari pe sectiuni, astfel incat mai multe detalii sa fie inregistrate.

Crearea unui inventar al comunitatii:

Inventarul, mai ales procesul de realizare al acestuia, este elementul cel mai important, central al evaluarii participative.

Procesul de realizare a inventarului comunitatii este uneori denumit interviu semi structurat. Daca ar fi complet nestructurat, ar deveni o conversatie dezlanata care nu ar avea nicio finalitate. O sesiune de "Brainstorming", prin contrast, este extrem de structurata. (Brainstormingul are utilitatea sa, mai ales faza de design a proiectului, pentru consolidarea comunitatii). Realizarea inventarului se situeaza undeva intre acestea doua. Permiteti deasemenea ca discutia sa fie un pic libera, mai ales permitandu-le participantilor sa analizeze propria contributie in realizarea inventarului.

Nu lucrati plecand de la un set specific de intrebari, dar ar fi cel mai bine daca ati pregati o lista de verificare a subiectelor de acoperit si inaintati astfel incat sa acoperiti toate subiectele care trebuiesc aduse in discutie. Cand pregatiti o lista de verificare, amintiti-va ca ar trebui sa includeti atat activele cat si pasivele comunitatii. Includeti infrastructura disponibila, cat de bine functioneaza sau nu. Includeti potentialul si oportunitatile, precum si amenintarile si obstacolele, atat cele posibile cat si cele actuale. Tineti minte ca aceasta este o evaluare.

Tintiti catre un inventar care sa evalueze punctele forte si cele slabe ale comunitatii. sarcina dumneavoastra nu este sa creati inventarul, ci sa-i indrumati pe membrii comunitatii sa-l realizeze in grup.

Discutii de grup pe teme concrete:

Ar putea exista o varietate de experiente si opinii ale membrilor comunitatii sau ar putea sa existe o sensibilitate cu privire la divulgarea informatilor persoanelor din afara sau chiar altor persoane din cadrul comunitatii. Acesta este contextul in care duscutiile de grup pe anumite teme concrete pot fi de folos. Este mai bine sa nu lucrati pe cont propriu, ci ca o echipa de facilitare formata din doi sau trei facilitatori, unul conducand discutia si contribuind cu opinii la aceasta.

Subiectele de discutie alese are trebui sa fie mai putine decat cele destinate inventarului general al comunitatii. Convocati initial sesiuni separate pentru diferite grupuri de interes, inregistrati cu grija contributiile acestora, apoi reuniti-i pentru a-si impartasi in grup preocuparile concrete. Este important sa fiti atenti in aceasta situatie. Desi recunoasteti grupurile de interes diferite dintr-o comunitate, nu doriti sa sporiti diferentele dintre grupuri - astfel incat sa mariti schisma.

A se citi documentul referitor la formare, Organizarea unitatii.

Nu incercati sa faceti diferitele grupuri sa se asemene, ci sa sporiti toleranta, intelegerea si cooperarea dintre acestea. Grupurile de orientare va ofera oportunitatea de a lucra separat cu diferite grupuri carora ar putea sa li se para dificil la inceput sa colaboreze; dar trebuie sa depuneti eforturi astfel incat acestea sa se apropie.

Clasificarea preferintelor:

Cand colaborati cu o comunitate cu grupuri de interes diferite, ati putea dori sa notati clasificarea preferintelor diferitelor grupuri, si apoi sa le aduceti in discutie odata ce grupurile vor fi reunite.

Stabilirea preferintelor este un mod adecvat de a sparge gheata la inceputul unui interviu de grup, si ajuta la stabilirea unei directii a discutiei.

Clasificarea bogatiei:

Aceasta este o metoda extrem de utila de (1) a descoperi cum definesc membrii comunitatii saracia, (2) de a afla care sunt intr-adevar persoanele sarace si (3) pentru a stratifica mostrele de bogatie. Acest proces este bine de efectuat dupa ce ati construit un oarecare raport cu membrii comunitatii.

O buna metoda este aceea de a scrie pe cartonase numele fiecarei gospodarii din comunitate. Alegeti cativa dintre membrii comunitatii. Rugati-i sa grupeze aceste cartonase in functie de diferite criterii de masurare a bogatiei si sa specifice ratiunea(motivele) pentru modul in care le-au grupat. Modul in care ii clasifica pe membrii comunitatii, si motivele pe care le ofera pentru stabilirea acestor categorii si pentru clasificarea diferitelor gospodarii in fiecare categorie sunt revelatoare pentru realizarea structurarii socio-economice a comunitatii.

Diagramele sezoniere si istorice:

Tendintele si variatile sezoniere si istorice pot fi usor de scapat din vedere pe parcursul unei scurte vizite pe teren.

Puteti incerca diverse tehnici de realizare a diagramelor care pot contribui la explorarea schimbarilor: ploi, cerere de forta de munca, activitati agricole (pescuit, vanatoare, pasunat), provizii de lemn pentru foc, propagarea bolilor, migrare pentru ocuparea unui loc de munca, provizii cu mancare si multe alte elemente care se schimba in timp. Diagramele pe care le produceti pot fi folosite ca baza a discutiilor a motiveleor care se afla in spatele schimbarilor si a consecintelor asupra persoanelor implicate.

Realizarea hartii institutionale:

Vi s-a spus ca un mobilizator comunitar trebuie sa fie un sociolog, un om de stiinta, care practica cunostiintele pe care le are despre relatiile sociale. Informatiile despre organizarea sociala a comunitatii si despre natura grupurilor sociale este greu de strans pe parcursul unei vizite scurte. Relatiile complexe dintre segmentele bogate si cele sarace ale comunitatii, dintre legaturile si conflictele familiale, si dintre grupurile politice nu pot fi deslusite in cateva saptamani. Folosirea evaluarii participative poate fi de real folos in acest caz.

O modalitate de a intelege aspectele mai putin sensibile ale interactiunii sociale dintr-o comunitate este aceea de a ruga persoane cheie care pot furniza informatii sa realizeze o diagrama Venn. Aceasta tehnica este pur si simplu o colectie de cercuri, fiecare reprezentand un grup sau o organizatie diferita, care activeaza in cadrul comunitatii. Dimensiunea fiecarui cerc reflecta importanta relativa a grupului reprezentat - cu cat este mai mic cercul, cu atat este mai putin influent grupul. Spatiul de intrepatrundere dintre cele doua cercuri reprezinta cantitatea de colaborare si de luare in comun a deciziilor a celor doua grupuri.

Recunoasteti momentele potrivite pentru a folosi aceste metode:

Metodele PRA sunt cele mai adecvate pentru realizarea evaluarilor si a aprecierilor cand vreti ca intreaga comunitate sa participe la evaluare. Nu reprezinta cea mai adecvata abordare in toate etapele procesului de consolidare.

Nu sunt cea mai buna modalitate, de exemplu, atunci cand a fost identificata nevoia de transfer de aptitudini. Instruirea (pentru transfer de abilitati) poate fi participativa, in sensul ca cei care beneficiaza de instruire invata prin practica, dar nu neaparat folosind tehnicile PRA/PAR.

Folosim metafore, povesti si proverbe cand vrea sa transmitem idei membrilor comunitatii. Unul dintre aceste proverbe este, "Nu cereti unei gaini sa va dea lapte sau unei vacute sa va dea oua"

Ceea ce puteti sa cereti metodologiei PRA este sa va ofere evaluare participativa, nu altceva.

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 31.05.2009