Pagina principala
Etapa de initiere


Traduceri:

Arabic
Bulgarian
Engleza
Español
Filipino
Francais
Italiano
Português
Thai

Alte formate:

Power Point

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

INITIEREA MOBILIZATORULUI

Indrumare pentru formator

de Phil Bartle, PhD

traducere Ana Bolea


Notitele Formatorului

Mobilizarea unei comunitati nu demareaza "ad hoc" sau fara pregatiri prealabile

Pregatirea drumului inainte de realizarea mobilizarii

Dupa ce mobilizatorul este pregatit sa mobilizeze, ea/el trebuie sa pregateasca comunitatea inainte de a incepe mobilizarea. Mobilizarea nu trebuie inceputa fara planificare si pregatire, pana cand nu se asigura indeplinirea tuturor cerintelor necesare.

Daca organizati formarea mobilizatorilor, utilizand acest material, puteti considera acest modul ca fiind creat cu scopul de a instrui mobilizatorii potentiali cu privire la ce inseamna sarcinile lor initiale. Incurajam, si in acest context, "punerea in practica" ca cea mai buna modalitate de a-si insusi abilitatile necesare, si dumneavoastra puteti stabili cursul acestei formari astfel incat sa maximizati cateva activitati axate pe "practica", pe masura ce beneficiarii formarii invata sa mobilizeze.

Este un moment propice pentru a le aminti ca este important ca ei sa creeze si sa pastreze o "documentatie." Modul in care cei care beneficiaza de formare lucreaza intr-o comunitate este substantial afectat de cat de multe cunosc despre situatia si natura comunitatii. Mai apoi, amintiti-le ca nu vor lucra in aceasi comunitate pentru totdeauna, si ca trebuie sa inceapa sa pregateasca documentatia care il va indruma pe succesorul lor. Daca nu fac asta, si pleaca la un moment dat, atunci urmatorul mobilizator trebuie sa ia totul de la inceput, si nu va avea posibilitatea sa construiasca pornind de la observatiile si experientele mobilizatorului anterior lui. Amintiti-le celor pe care ii formati sa inceapa si sa continue sa scrie in jurnalele lor..

Aceasta este faza in care mobilizatorul trebuie sa pregateasca comunitatea astfel incat sa actioneze in mod eficient. Cititi modulul "Metode de formare(training)" Observati documentul referitor la "Jocul de roluri ." Modul in care ganditi o sesiune de joc de roluri ramane la latitudinea dumneavoastra; exista multe modalitati de a face acest lucru. Puteti atribui celor pe care ii instruiti diferite roluri: de membrii ai comunitatii, seful local, consilier sau primar, un functionar care acorda licentele sau certificatele lucratorilor din teren (daca exista o astfel de titulatura sau de cerinta), un "sef" sau supraveghetor al mobilizatorilor, si alte pozitii care reprezinta situatia locala. Realizand cateva sesiuni de joc de roluri, beneficiarii pot intelege mai bine rolul diversilor participanti la proces.

Ciclul mobilizarii:

Cand cei pe care ii formati sunt la inceput, sarcina lor are loc in contextul unui "Ciclu de mobilizare." Ar trebui sa aiba cel putin o impresie sumara asupra ciclului. Puteti adauga material din modulul de formare "Ciclul Mobilizarii" daca acestia doresc sau au nevoie de mai multe detalii in aceasta etapa.

Pe parcursul formarii, nu le prezentati doar ciclul, si nu va bazati doar pe un material. In schimb, intrebati-i despre elementele ciclului, si desenati-le pe tabla. Pot fi la inceput, prezentate sub forma unei liste, de sus pana jos, a etapelor: nevoile evaluarii, alegerea unui proiect comunitar, schitarea proiectului, implementarea acestuia si evaluarea. Desi nu le dati mura in gura elementele, puteti sa le adresati intrebari cu ajutorul carora sa extrageti elementele de la cei pe care ii instruiti. Desenati o sageata de la ultimul element pana la primul, astfel incat sa indicati repetitivitatea ciclului.

O sesiune provocatoare ar include identificarea catorva dintre cei instruiti pentru a juca "rolul" fiecarei etape a ciclului. Acestia ar putea avea atasate etichete mari din carton care-i identifica pe fiecare ca fiind o etapa. Ce vor spune pe masura ce fiecare ciclu este prezentat? Daca participantii sunt capabili sa faca acest lucru, incercati sa-i rugati sa-l refaca, sau rugati o noua serie de participanti, sa fac acest lucru, de aceasta data fara sa vorbeasca. Poate fi foarte amuzant, si poate provoca multe rasete si chiar incercari jenante, dar va ajuta la fixarea in mintea participantiilor a ciclului, mai ales a principiilor acestuia daca nu a detaliilor specifice fiecarei locatii.

In acest site, este disponibila o prezentare a ciclului de mobilizare in powerpoint, prezentare insotita de desenele Juliannei Kuruhiira. Prezentarea este mai elaborata si mai detaliata decat paginile din acel modul. Daca dispuneti de conditiile necesare pentru a o prezenta pe un ecran, aceasta ar reprezenta o pauza excelenta in cadrul sesiunilor obisnuite dintr-un atelier de formare. De altfel, ati putea sa o faceti disponibila pe un calculator, si sa o aratati participantiilor impartiti in grupuri de cate trei sau patru. A se citi "Ciclul mobilizarii."

Amintiti-le celor pe care ii formati ca munca lor se bazeaza pe ciclu, ca o comunitate nu poate fi dezvoltata doar printr-un singur proiect, ci prin repetarea ciclului, si prin diversificarea acestuia de fiecare data, in functie de conditiile in schimbare.

Obtinerea autorizatiilor

In calitate de formator, le veti explica participantilor la instruire ca au nevoie de doua tipuri de permisiuni sau autorizatii pentru a-si demara activitatea in fiecare regiune. Una dintre permisiuni va fi cea formala, legala sau oficiala, iar cealalta este cea informala sau neoficiala.

Autorizatiile oficiale sunt de obicei simple si directe. Amintiti-va ca "simplu" nu inseamna intotdeauna "usor". Formalitatile difera deobicei de la tara la tara, si ar putea exista deasemenea variatii regionale, provinciale sau sectoriale. Din moment ce se bazeaza in general pe reguli si regulamente guvernamentale, exista deobicei in forma scrisa, pe undeva.

Autorizatiile informale sunt mai greu de definit, si nu se incadreaza intr-un context clar delimitat. In esenta, acestea se refera la obtinerea bunavointei autoritatiilor si a liderilor locali, astfel incat acestia sa devina aliati, mai degraba decat obstacole. Cooperarea acestora poate fi valoroasa; opunerea lor poate fi dezastruasa.

Este usor de identificat obtinerea autorizatiilor oficiale; sunt semnalate prin primirea unei scrisori oficiale sau al unui certificat. Nu exista o identificare clara si decisiva a momentului in care autorizatiile informale sunt obtinute.  Explicati faptul ca mobilizatorii dumneavoastra vor trebui sa se regaseasca intr-un proces de obtinere a acestora pe toata durata procesului de mobilizare in fiecare regiune.

Un exercitiu bun pentru o sesiune de formare consta in pregatirea de catre cei pe care ii formati a unei definitii a celor doua tipuri de autorizatii pentru sectorul sau regiunea lor.

Acesta este un alt tip de sesiune adecvat pentru punerea in practica a unui joc de roluri. Impartiti participantii in doua grupuri, fiecare compus din doua pana la cinci persoane. Una dintre persoane dintr-unul dintre grupuri va fi mobilizatorul. Una dintre persoane in celalalt grup va fi autoritatea relevanta care detine puterea de a atribui un certificat care permite mobilizatorului sa isi indeplineasca sarcinile in regiunea respectiva. Ceilalti participanti vor fi consilierii celor doi. Despartiti cele doua grupuri si spuneti-le consilierilor sa-i instruiasca pe cei sfatuiti referitor la ce sa spuna.

Este important ca grupul care il consiliaza pe "cel care detine autoritatea" sa genereze cat de multe suspiciuni, presupuneri si temeri le vin in minte, care ar putea fi relevante. Dimpotriva, grupul care il consiliaza pe "mobillizator" ar trebui sa genereze toate beneficiile pentru comunitate si pentru lider care ar spori gradul de independenta al comunitatilor din regiunea respectiva.

Spuneti grupurilor sa se intalneasca in locatii diferite, sau cel putin in colturi diferite ale camerei, si sa se pregateasca timp de 10 sau 15 minute. Apoi aduceti-i laolalta, impreuna cu orice alti participanti( care vor forma "publicul" in jocul respectiv), si rugati-i sa interpreteze un scenariu in care mobilizatorul bate la usa oficialului si ii cere permisiunea sa mobilizeze o comunitate din regiune.

Atunci cand grupul de persoane care vor fi instruite este mai mare, astfel de sesiuni pot fi realizate de mai multe ori. Dupa una sau doua sesiuni, poate veti dori sa aruncati un joker in pachetul de carti. Formati un al treilea grup care sa sfatuiasca un bagaret local, sau un jurnalist, care se va afla cu totul intamplator in biroul functionarului public, varandu-si nasul in treburile altora, si care va lansa intrebari surprinzatoare dar discutabile.

Dupa sesiunea de joc de roluri, va fi foarte utila o sesiune in care este discutata activitatea intreprinsa este foarte utila. Poate veti dori sa rezumati pe o tabla tipul de intrebari pe care oficialitatile le-ar putea pune, intrebari care ar putea sa fie ingropate in constiinta comunitatii, si argumente pe care mobilizatorului le-ar putea folosi. Rugati-i pe toti participantii sa va ajute la crearea unor liste pe tabla. Jucati acest joc precum si urmarea acestuia, chiar daca nu vor fi acordate autorizatii formale; argumentele acestora sunt folositoare pentru ca participantii sa-si inteleaga rolurile.

Cresterea nivelului de constientizare

Procesul de crestere a nivelului de constientizare in randul populatie este extrem de asemanator procesului de obtinere a permisiunii neoficiale de la autoritatile locale. Spuneti participantiilor ca intotdeauna trebuie sa-si obtina(si sa pastreze) aliati si sustinatori in interiorul populatiei.

In sesiunea dumneavoastra de formare, ati putea utiliza acelasi tip de joc de roluri, cu diferite tipuri de diferiti "jokeri" si o sesiune ulterioara similara.

Amintiti-le celor pe care ii formati ca rolul lor, pe masura ce sporesc nivelul de constientizare, este sa evite aparitia uneor asteptari nerealiste. Mai mult chiar, participarea comunitatii nu inseamna ca mobilizatorul trebuie sa accepte in mod pasiv orice este considerat de catre cei mai zgomotosi membrii ai comunitatii drept obiectivul lor principal. Mobilizatorul trebuie sa puna sub semnul intrebarii in mod constructiv sugestiile elementare si la care s-a reflectat cu superficialitate, provenite din partea comunitatii. Puteti sa-i pregatiti in jocul de roluri pe grupuri, de exemplu, spunandu-le sa ceara o clinica cu doctor, in timp ce rolul mobilizatorului poate fi indreptat in directia aflarii daca scopul este scaderea procentului de imbolnaviri.  Daca aceasta este situatia, atunci o retea de alimentare cu apa curata si niste latrine folosite in mod corect ar putea fi o solutie mai buna pentru rezolvarea problemii bolilor. (A se citi modulul referitor la "Apa").

Organizarea Unitatii

Trebuie sa va asigurati ca participantii la instruire nu pornesc de la presupunerea ca unitatea comunitatilor se realizeaza in mod natural. Cuvantul "comunitate" induce in eroare in sensul ca "unitate" este inclus in cuvant. Credintele populare includ adesea considerarea comunitatilor drept locuri in care domneste pacea si in care toti se cunoasc, se simpatizeaza si coopereaza intre ei. A se citi Organizarea Unitatii.

Acest aspect este foarte bine cunoscut de catre sociologi. In modulele ulterioare este inclusa mai multa sociologie in formare, si conflictul devine mai vizibil. Pentru asigurarea unor scopuri practice, mai ales in aceasta faza introductiva a instruirii, este suficient pentru dumneavoastra sa-i informati pe beneficiarii instruirii ca in fiecare comunitate exista multe conflicte sau lupte pentru putere ascunse sau cunoscute. Aceasta lipsa de unitate slabeste comunitatile. Prin urmare, o parte importanta a muncii mobilizatorului consta in a-i convinge pe membrii comunitatii sa lase deoparte neintelegerile pentru a colabora in cadrul unor activitati de intarire a comunitatii.

Cei instruiti trebuie sa inteleaga ca organizarea unitatii nu reprezinta o etapa unica a sarcinilor acestora, ca nu pot uni o comunitate (o data pentru totdeauna) si apoi sa plece pentru a realiza alte actiuni.

Este o lupta permanenta si continua pe parcursul intregii lor munci in cadrul comunitatii.

Lipsa unitatii poate sa se bazeze pe multe lucruri. Acestea includ (dar nu sunt limitate la):

  • competitie intre diverse ramuri(familiale) si clanuri;
  • diferente legate de raportul cu proprietatea (asa cum scria Karl Marx – a muncitorilor impotriva proprietarilor) si
  • diferente de:
    • limba,
    • credinte si practici religioase,
    • organizare familiala,
    • etnicitate vizibila (asa numita "rasa"),
    • sex,
    • varsta,
    • dizabilitati sau deformari fizice sau mentale, si
    • aproape orice fel de variatie a caracteristicilor sociale (ex caracteristici fizice care implica semnificatii sociale).

Uneori, un mobilizator trebuie fie sa accepte cutumele locale si sa-si adapteze activitatea in jurul acestora, sau sa insiste cu energie ca anumite factiuni sa fie incluse in intrunirile comunitatii chiar daca au fost ignorate in trecut. Iata doua exemple din propria mea experienta.

Lucrand in comunitatile conservative islamice, de exemplu, existau multe restrictii cu privire la comportamentul femeilor. Trebuia sa ne purtam cu multa grija. Cu binecuvantarea si cu cooperarea celor denumiti "malaams", am fost capabili sa asiguram femeilor formare in asistenta sociala cu ajutorul exclusiv al instructorilor femei si lucrand doar in casele acestora. (A se citi CBSW).

In nordul Ganei, prin contrast, tara cu un element islamic moderat pe alocuri, am convocat intruniri locale pentru a stabili prioritatile anumitor locatii. Daca apareau doar barbati, le explicam politicos, ca ne refeream la toata lumea, suspendam intrunirea fara a ne dezvalui scopul si o restabileam pentru ziua urmatoare. Femeile (si cei cu dizabilitati si minoritatile) participau a doua zi la intrunire.

A se vedea deasemenea modulul referitor la Egalitatea intre sexe.

Transmiterea mesajului poate fi realizata in moduri diferite. Daca sunteti familiarizat cu cateva dintre principalele grupari in cadrul carora va realizati instruirea, puteti stabili cateva sesiuni de jocuri de roluri in cadrul carora participantii adopta cateva pozitii contradictorii, si un mobilizator (cu consilierii lor care sunt ceilalti participanti) trebuie sa creeze strategii pentru a face fata situatiilor respective.

Puteti deasemanea convoca specialisti care sa furnizeze o oarecare formare in acest domeniu.

Pe parcursul activitatii mele in Africa, pentru a dezvolta strategii specifice genurilor, de exemplu, am descoperit adesea ca existau ministere pentru asigurarea echilibrului intre sexe (sau forme echivalente) cu personal foarte bine instruit dornic sa-si demonstreze talentul in astfel de sesiuni de formare.

Dialogul Public

Una dintre cele mai importante competente necesare unui mobilizator este abilitatea de a vorbi in public, in fata unor straini.

In timp ce talentul este adesea considerat drept o calitate naturala a unor oameni, exista un set de abilitati care pot fi deprinse, invatate. Cea mai serioasa bariera sau obstacol este frica, anxietatea sau grija. Din moment ce oricine poate sa depaseasca aceste emotii, atunci aceste abilitati pot fi invatate si imbunatatite.

Competentele excelente de vorbit in public nu includ doar capacitatea de a vorbi tare, lent si intr-un limbaj simplu si clar, inseamna deasemenea capacitatea de a asculta ceea ce spun oamenii, anticiparea a ceea ce ar putea sa spuna chiar si cand pastreaza tacerea si capacitatea de a dezvolta un raport cu audienta. Un mobilizator nu trebuie doar sa respecte membrii comunitatii, dar si sa fie vazut respectandu-i, si sa demonstreze acest lucru in dialogul public.

Nu va speriati participantii trecand in revista toate aceste aspecte la unceputul unei prime sesiuni de vorbit in public. Pentru inceput, acestea par prea pretentioase. Participantii dumneavoastra vor fi mai putin tematori dupa ce vor descoperi ca le pot invata si pune in practica cu usurinta – odata demarata sesiunea de instruire.

In acest caz, cea mai eficienta metoda este cea de "invatare prin punere in practica".

Daca dispuneti de un atelier de instruire de cinci zile, puteti stabili cinci sau sase sesiuni diferite, scurte, de oratorie. Una dintre cele mai reusite este practicarea ganditului in picioare. Asemenea organizatiei "Toastmasters"(Maestrii toastului) organizati un joc in care unei persoane i se cere sa vina in fata grupului si i se da un cuvant, pe care nu-l cunostea dinainte, si i se cere sa vorbeasca despre el timp de vreo doua minute. Subiectele ar trebui sa le includa pe cele nelegate de mobilizare sau atelier, cum ar fi "banane," "soacre," sau "recipiente pentru gunoi."

Daca ati fixat ateliere de instruire pentru un grup de mobilizatori, sa spunem lunar(sau din doua in doua luni), ceea ce va recomandam, atunci acesta este un tip de sesiune care poate fi deasemenea inclus in fiecare luna.

O alta varianta a acestei sesiuni poate consta in trimiterea vorbitorului in afara camerei pentru doua minute pentru a se gandi la subiectul pe care l-a primit. Intre timp, fara sa-i spuneti celui care va vorbi, ii informati pe ceilalti participanti ca trebuie sa schimbe subiectul fara sa specifice cu exactitate subiectul pe care-l doresc. Vorbitorul poate sa primeasca un subiect cum ar fi "schimbarea unui carburator," in timp ce grupul poate sa primeasca un alt subiect cum ar fi "decojirea stridiilor." Vorbitorului i se accorda patru minute pentru a vorbi despre subiect, dar si pentru a identifica subiectul dorit de catre public si pentru a corela cele doua subiecte, sau pentru a realiza trecerea la subiectul dorit de catre public.

In aceste sesiuni va trebui sa fiti foarte atenti la critica. Persoanele timide care au o reticenta personala in ceea ce priveste vorbitul in public, pot fi descurajate din cauza criticilor si pot fi impiedicate sa dezvolte abilitatile necesare. Acesta ar putea fi un moment potrivit pentru a introduce regulile de baza ale brainstormingului (a se citi Brainstorming), sau ale unuia dintre cuvintele cheie "Sandwich," care este util in management. Puteti imprumuta o procedura de la intrunirile AA1 Audienta este instruita sa aplaude de fiecare data cand un vorbitor isi tine discursul, indiferent de ce este spus.

Daca dispuneti de tehnologia necesara, aceasta este o sesiune in care o camera video poate fi extrem de folositoare. Pentru fiecare vorbitor, faceti o inregistrare video a discursului acestuia. Apoi le dati caseta, si o camera separata, sau casti si un ecran mic, astfel incat sa vada caseta in privat. Apoi le oferiti posibilitatea de a strege materialul de pe caseta sau de a-l arata prietenilor. Ar putea sa doreasca sa o ia acasa, daca au echipamentul necesar pentru a o viziona. Mai degraba decat sa furnizati criticile sau sfaturile dumneavoastra sau ale altor participanti, acordati posibilitatea vizionarii a prezentarii vorbitorului doar vorbitorului in chestiune, lasandu-i posibilitatea de a o utiliza, sau de a o distruge, in privat.

Provocarea Comunitatii:

Prin aceasta instruire, prinde consistenta un mesaj. Metoda centrala a sociologiei consolidarii este ca un organism devine mai puternic prin lupta, efort, sau practica. Principiul sta la baza recomandarii noastre ca puteti instrui mai eficient mobilizatorii furnizandu-le situatiile in care ei isi pot "face" sau practica sarcinile mai degraba decat sa asculte doar niste prelegeri. Sta la baza precautiei noastre in folosirea abordarii caritabile; a da celor saraci nu inseamna ca ii faci mai puternici sau mai independenti, ci ca ii inveti sa astepte si sa depinda si mai mult de pomana.

Unul dintre aceste scenarii pentru jocuri de roluri pe care cei pe care ii instruiti le pot interpreta este exemplul din brosura, "Provocarea Comunitatii." Pregatiti doua grupuri, unul alcatuit din "mobilizator" si sfatuitorii acestuia/acesteia si celalalt grup constituind comunitatea. Puteti utiliza brosura si indica comunitatii sa ceara crearea unui dispensar, si mobilizatorul sa puna sub semnul intrebarii acel obiectiv si sa-i indrume in vederea alegerii unei surse de alimentare cu apa potabila drept o strategie mai eficienta pentru diminuarea bolilor.

Rugati-i pe participanti sa sugereze si altte astfel de jocuri de roluri, in care membrii comunitatii sa ceara ceva si mobilizatorul sa-i indrume sa-si analizeze cerinta si sa faca alegeri mai realiste.

Organizarea in scopul intaririi

Un alt principiu central al metodologiei consolidarii (dupa "depunerea de eforturi in vederea devenirii puternic") este ca organizarea produce forta,si o mai buna organizarea produce mai multa forta.

Mostenirea istorica in sociologie acestui pricipiu deriva din scrierile lui Max Weber, care a scris despre caracteristiciile birocratiei care au produs putere. Nu este acesta momentul sa predati sociologia (asta va surveni mai tarziu in instruirea acestor mobilizatori), este valoros pentru dumneavoastra, in calitate de instructor al lor, sa recunoasteti sociologia din procesul de instruire.

Organizatorii de sindicate stiu de secole ca daca iei un grup neorganizat de oameni( care lucreaza intr-o companie), ii unesti in vederea realizarii unei cauze comune, si ii ajuti sa se organizeze intr-o unica organizatie sociala, acestia devin puternici. Patronilor si managerilor le displac uniunile pentru ca acestea au o putere imensa. Pot utiliza aceasta putere pentru a se proteja de salariile incorect de mici si de conditiile de munca periculoase.

Acest principiu poate fi aplicat oricarui grup, iar in acest caz este folosit ca parte a consolidarii comunitatilor.

Cum demonstrati acest principiu participantiilor dumneavoastra?

Mobilizatorii potentiali ai comunitatii trebuie sa fie constienti de importanta organizarii.

Pana in acest moment, indrumarile instructurilor recomanda utilizarea sesiunilor de jocuri de roluri pentru a-i pune pe participanti in pozitia diferitiilor participanti la procesul de mobilizare a comunitatii. Asta le imbunatateste abilitatiile si le furnizeaza informatii din interior referitoare la situatiile si atitudinile oamenilor cu care vor intra in contact si cu care vor lucra pentru consolidarea comunitatii. Aceasta sesiune ar putea fi una in care alte metode de instruire s-ar putea adeveri mai adecvate.

Explicati principiul, si demonstrati cum ar putea fi aplicat in cazul a doua echipe de fotbal cu acelasi nivel de abilitati. Rugati-i pe participanti sa identifice alte situatii in care un grup organizat poate fi mai eficient decat unul neorganizat, cele doua grupuri avand dealtfel caracteristici similare. faceti o lista cu acestea pe tabla. Incepeti cu echipe sportive cum ar fi cele de fotbal, dar continuati si cu alte tipuri de grupuri, cum ar fi grupurile militare intr-un razboi si producatori care fac un produs similar. Sunt capabili participantii sa dea exemple noi si diferite?

Daca aveti un grup mare de participantii, impartiti-i in grupuri restranse pentru a pregati o discutie in favoarea organizarii si cum s-ar desfasura acea organizare. Un grup ar putea sa fie insarcinat sa aleaga un exemplu militar, altul unul comercial, altul o activitate religioasa(daca este adecvat), si asa mai departe. Rugati fiecare grup sa decida cum ar putea organizarea sa fie mai eficienta. Rugati un vorbitor pentru fiecare grup sa infatiseze rezultatele discutiei in fata audientei. O lectie importanta este ca organizarea in sine reprezinta un proces de intarire, si nu este specific doar comunitatilor.

Concluzie; Instruirea Mobilizatorilor:

Metodele pe care le folositi pentru a va incuraja participantii sa invete cum sa mobilizeze ar trebui sa fie variate si interesante. Nu ar trebui sa se rezume la prelegeri si prezentari, ci ar trebui sa fie metode variate care-i implica in calitate de participanti activi in procesul de invatare. Diversitatea ajuta la mentinerea prospetimii procesului de invatare, si imbunatateste intelegerea si procesul de retinere.

Nu va bazati pe metode obisnuite, sau chiar pe cele din aceste indrumari. Modul dumneavoastra de instruire va fi mai proaspat, mai provocator, si mai interesant daca va creati propriile metode.

Mai mult chiar, ar trebui sa aduceti instructori din exterior cel putin pentru cateva dintre sesiunile din fiecare atelier de instruire. Mentineti prospetimea sesiunilor variind prezentatorii intre sesiuni. Deasemena, variati mijlocul de prezentare in fiecare sesiune: utilizati slide-uri, proiectoare, filme, inregistrari video, spectacole cu papusi, jocuri de roluri. Grupuri locale de dans si de actorie, coruri si grupuri culturale. Nu utilizati acelasi sistem pentru o perioada de timp prea indelungata intr-o singura sesiune, si variati-le de la o sesiune la alta.

Chiar si jocurile de roluri pot fi variate; incercati sa folositi papusi dandu-le posibilitatea participantiilor sa manipuleze papusile in loc sa se foloseasca de propriul fizic. Deasemenea, pot realiza imagini pentru o prezentare pe o tabla din flanel, drept alternativa la jocul de roluri.

Varietatea este un fantastic condiment pedagogic.

nota 1. : AA = Alcolici Anonimi

`
––»«––

Ultima actualizare: 2008.09.24

 Pagina principala

 Etapa de initiere